2 ani de grădiniţă în pădure

 

Am încheiat cu o notă de sărbătoare doi ani de grădiniţă în pădure.

Din octombrie 2015 am avut un grup de 8 copii (+/-) care au participat o dată pe săptămână la programul de grădiniţă în pădure în Oradea.

În 16 iunie, am încheiat cu:

+ reflecţie prin tablouri cu artă de pădure (continuând o serie de activităţi de construcţie cu elemente naturale cu mare implicare şi entuziasm)

+ „paşapoarte” de întors la pădure: brăţări făcute din păr de zâne găsite pe copaci

+  piticii (care apar magic şi ne aduc poveşti) la care le-am construit căsuţe.

Oh, şi am observat cel mai mare grup de rădaşte văzut vreodată: 8. Aveau şi ele ceva

Căsuţe pentru pitici şi paşapoarte de pădure

sărbătoare!

Am început cu un grup de copii între 2 şi 7 ani ( cel mai mic participant la program de 1,8 ani în 2015).

Pe lângă bucuria enormă a copiilor de a alerga şi explora neîngrădiţi, sunt evidente multe progrese în timp în ceea ce priveşte:

  • deprinderile motorii grosiere şi fine (stimulare senzorială mare)
  • evaluarea riscurilor (în ce copaci mă pot urca singur, unde am nevoie de ajutor?)
  • practicarea regulilor de apartenenţă la grup/comunitate (reguli de conduită care au în centru grija faţă de sine, ceilalţi şi natură; deplasarea împreună ca grup în funcţie de ritmul celui mai încet; regrupare)
  • abilitatea de a-şi exprima şi recunoaşte emoţiile (practicăm comunicarea nonviolentă)
  • dezvoltarea limbajului (multe cuvinte pentru realităţi noi la pădure)
  • lucrul şi colaborare in echipă (de la joacă şi explorare la activităţi complexe de construcţie în natură; cei mari integrându-i şi ajutând pe cei mici)
  • învăţarea de plante din flora spontană şi la ce sunt folositoare (ex. Pătlagina la înţepături şi răni)
  • recunoaşterea şi observarea copacilor (frunze, ghinde)
  • împrietenirea cu orice fel de vreme (când plouă e perfect pentru explorat bălţi şi jucat în noroi, când ninge pentru îngeri de zăpadă).

Tablou de pădure

Fiind expuşi la libertatea de explorare în natură, copiii au început să exprime clar în timp nevoia de libertate şi ieşiri afară şi la grădiniţele obişnuite.

Ştiind că se poate şi altfel, copiii au început să exprime: “sala de clasă este minusculă”,  “o oră pe zi nu e suficient să stăm afară”, “în parc nu e acelaşi lucru ca la pădure”, “când mai mergem la pădure?”.

 

E important să le dăm o alternative reală în ce priveşte o pedagogie a libertăţii.

Altfel, cum vor şti cum arată soarele dacă nu văd decât umbrele pe pereţii peşterii?

 

Deci, când ieşiţi la pădure?

La cât mai multe ieşiri şi învăţare în natură!

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *