Ca abordare inovatoare în educaţie, şcoala naturii-şcoala în pădure a început in anii 50 în ţările nordice. În ultimii 15 ani Marea Britanie şi Canada iniţiativele de acest gen au luat amploare, organizându-se reţele, asociaţii, conferinţe internaţionale. Există in limba engleză multe idei pentru activităţi în natură, ghiduri de activitate pe anotimpuri. ( Vezi secţiunea resurse pentru linkuri către diverse materiale utile).
Fiecare ţară şi reţea are o abordare mai mult sau mai puţin specifică, lipsind o abordare unitară sau coerenţă chiar în interiorul aceleiaşi ţări. De la fiecare avem de învăţat pentru a vedea cum şi ce putem adapta pentru România, unde deficitul de natură la copii este mai mic în general chiar dacă învăţământul de stat nu oferă prea multe oportunităţi de joacă şi studiu în natură. Două abordări, foarte succint:
Abordarea daneză
10% din grădiniţele din Danemarca au program de tipul şcoală în pădure după care copiii se adaptează foarte bine la învăţământul de stat în şcoala primară deoarece şi-au răspuns nevoilor de mişcare şi dezvoltare socio-emoţională în mediul de pădure la grădiniţă.
Curricula pedagogică urmăreşte ariile de dezvoltare standard care se suprapun parţial peste cele din România. (Natura şi fenomenele naturale sunt incluse, spre deosebire de şcoala engleză).
- Exprimare culturală şi valori
- Dezvoltare socială să coopereze şi să se asculte reciproc
- Dezvoltare personală integrală: stima de sine, incredere in sine, ce pot face, ce-mi doresc?
- Dezvoltare limbaj: folosirea limbajului corpului, mimă şi volcabular crescut
- Corp si mişcare: deprineri motorii grosiere şi fine, provocări şi dezvoltare senzoriale
- Natura şi fenomene naturale
Pe lângă un pedagog principal care lucrează cu copii constant, persoana care susţine activitatea educativă în natură nu necesită formare obligatorie în pedagogie, fiind suficiente pasiunea şi interesul pentru natură şi educaţie in aer liber.
Danezii au o abordare relaxată în legătură cu siguranţa în pădure, relaţiile cu părinţii sau activitatea educativă care lasă multă libertate de explorare copiilor. Cuvântul cheie este încrederea la nivel de comunitate, între educatori şi părinţi.
Toate grădiniţele -care au şi spaţii in interior -au o canapea şi o practică de făcut pâine zilnic pentru a le oferi copiilor asocieri cu comfortul de acasă.
Abordarea engleză
În Anglia scopul principal al şcolii în pădure este dezvoltarea socio-emoţională, nesuprapunându-se
decât tangenţial pe educaţie de mediu – doar dacă există interes specific din partea copiilor sau este calificat pedagogul. Toate activităţile educative la pădure se circumscriu scopului principal. Formarea ca pedagog pentru şcoala în pădure implică pregătirea unui portofoliu academic riguros pe lângă formări practice.
Englezii sunt foarte preocupaţi de siguranţa în pădure şi de cadrul legal în care operează, pedagogii lucrează doar acoperiţi de asigurare atât personală cât şi pentru locul de desfăşurare al activităţilor.
Abordarea este in general neprietenoasă cu riscurile, luându-se multe măsuri de siguranţă şi asigurări formale în caz de accidente. Risc şi protecţie faţă de risc sunt cuvinte cheie.
Deşi este încă cel mai populară pentru grupuri de grădiniţă, în Anglia metodologia a fost testată cu mult succes cu copii de toate vârstele, inclusiv adolescenţi, copii cu dizabilităţi sau care au probleme de disciplină in şcolile obişnuite.
Regulile de conduită folosite pe inţelesul copiilor sunt simple şi clare: grija faţă de natură, grija faţă de ceilalţi şi grija faţă de natură.
Oradea
În iniţiativa pilot de la Oradea combinăm pedagogia Waldorf cu abordarea daneză şi cea engleză de şcoală în pădure. Vedem educaţia de mediu ca parte integrantă din activitatea pedagogică, învăţându-i pe copii despre plante, arbori, animale şi interacţiuni in eco-sistem. Pentru noi şcoala in pădure ca pedagogie şi loc de desfăşurare oferă un potenţial integrator şi pentru alte abordări alternative.
- Lucrăm cu cele trei reguli simple de grijă faţă de natură, grijă faţă de ceilalţi şi grijă faţă de natură.
- Folosim cu rezultate foarte bune comunicarea empatică şi abordarea paşnică a conflictelor.
- Educaţia emoţională este esenţială pentru a deveni literaţi în ceea ce se intâmplă in interior, dezvoltând vocabularul şi inţelegerea dincolo de cele două extreme obişuite ale sentimentelor („bine” si „rău”).
- Fiecare sesiune începe cu o conectare la sentimente (de unde inferăm nevoi speciale de avut în atenţie peste zi), ajutându-ne de simboluri.
- Pe parcurs urmăm ritmul Waldorf inspiraţie-expiraţie, joc sau cântec structurat cu explorare liberă şi joacă nestructurată. Lăsăm copiilor foarte multă libertate de mişcare şi explorare, consolidând observaţii şi cunoştinte despre interacţiuni in mediu de la o sesiune la alta. Intervenţia pedagogului este minimă în joaca nestructurată – fiind rezervată pentru intervenţie in conflicte care oferă, de altfel, multe momente pedagogice de reiterat regulile şi valorile cu care operăm.
- Cercul de final al activităţii include reflecţie şi apreciere a activităţii în care copii sunt incurajaţi să exprime experienţele atît pozitive cât şi negative (legate in special de conflictele dintre ei).