
E mai și … mai plouă din când în când. “Ploaia de mai valorează aur”/ “A májusi eső aranyat ér” după o zicală în maghiară pe care ar fi excelent să o traducem și includem și în subconștientul românesc.
Da, dacă plouă, mergem în continuare la pădure. E cu atât mai special și mai minunat uneori. Pădurea arată magic, cu aburi care par desprinși din povești cu zâne. Apoi frunzișul foarte des captează mult din ploaie care se simte mult mai ușor în pădure. Alteori e un discomfort mai mare, desigur. Uneori chiar ne udăm puțin (vai!) sau mai mult (posibil și mai distractiv!) indiferent de cât de bine suntem echipați.
În zona de comfort însă nu există învățare. Arta în educație este să extindem constant și ușor zona de comfort astfel încât să prilejuim experiențe și reflecții noi. A extinde prea mult zona de comfort înseamnă stres și atunci nu este învățare, din nou. Însă dacă stresul anticipat vine de la riscul unei ploi de vară, e important să ne întrebăm de ce anume vrem să îi protejăm pe copii de a avea adevărate și diferite experiențe de viață. Uneori mai plouă, uneori mai plângem și noi, ploaia este valoroasă ca toate emoțiile ce se cer exprimate. Ploaia este binevenită, necesară. Reacțiile și fricile exagerate au o nouă ocazie să fie dizolvate.
Ca să ne pregătim pentru o experiență bună la pădure mai întâi ne echipăm (cizme de cauciuc, pelerine de ploaie, schimb de haine uscate în rucsac).
Apoi …care e cel mai rău lucru care se poate întâmpla? Ne reamintim că pielea in fond este impermeabilă:o) Chiar dacă ne udăm, cântăm, dansăm, alergăm în ploaie, ne putem apoi adăposti, schimba, încălzi apoi.

La școala în pădure
Noi nu ne topim,
Adorăm să ne murdărim!
Vine ploaia, bine-mi pare,
Eu am cizme in picioare!
Adunăm experiențe și material pentru un cântec slogan pentru vreme de ploaie.